De multe ori sunt intrebat. De ce manageri, arhitecti, oameni cu greutate in domeniul lor de practica, se lasa angrenati in Phi?
NU SUNT BANII.
Oamenii cu care ma asociez sunt foarte greu angajabili, au o constanta foarte buna in pozitiile avute, au oameni in subordine, au responsabilitati si bugete mari de administrat. Sunt arhitecti de solutii, DPOs, CISO, CIOs, IT Manageri.
No bine, daca nu sunt banii, atunci de ce se baga acestia in proiecte de consultanta de GDPR sau arhitecturi de solutii?
Raspunsul nu este unul, ci cateva...
Primul trigger - perfectionarea ca si pitcher.
In mediu multinational, business caseurile sunt explicate unor owneri de P&L cu un anumit limbaj specific, cat si maturitate ridicata, dar nu si detinatori de capital efectiv, într-un cadru câteodată neimaginativ.
In mediul domestic al businessurilor romanesti, audienta este total diferita, dificila.
Sa luam de exemplu GDPR.
In viziunea unui DPO de multinationala, GDPR este un sistem aplicat, controlat si viu în organizație. Aceasta viziune trebuie tradusa, indusa, explicata unui manager de companie privata care are probleme mari de business, mult maiconcrete decat posibilitatea unei brese de securitate, amenzi. Este foarte greu sa convingi un owner de business sa facă profi ceva de care nu a mai auzit, nu este obișnuit, este și potențial neplăcut și pentru care consideră că este enough sa facă odată, cu cine s-o nimerit mai ieftin. Un manager de business pentru care GDPR inseamna 4 caractere si seamana cumva a ISO9001 cu amenzi. :-)
Dar acest manager este de obicei si proprietar de business, pentru care orice RON este foarte clar justificat si greu aprobat, pentru ca vine direct din buzunarul lui, nu din bugetul general al unei organizatii mari.
Impactul unui bad investment pentru un manager din corporate poate fi poate lateral stepping, retrogadare sau exit din organizatie. Impactul unui bad investment pentru un owner de companie este chiar siguranta vietii lui si a familiei care este intretinuta de business.
Din aceasta cauza, in speta precisa a GDPR, explicarea investitiilor de securitate cat si explicarea importantei implementarii reale este INFINIT mai dificila decat in organizatiile din care oamenii mei vin.
Deci, Phi este privit de catre oamenii care se baga in proiecte, ca un ultimate bootcamp din care ies mult mai bine pregatiti in lupta cu CXOs.
A doua motivatie - chemarea spre training si monotonia.
Am trait 10 ani in IBM, moartea inovarii sunt conference calluri plictisitoare, monotone, cu agende batute, probleme stiute, repetitive cateodata. InnoNexus este poate singura cale a acestor executivi, ca sa mai iasa din rutină.
A treia motivatie - posibilitatea a invata aplicat pentru schimbarea de cariera mai rapida.
Sunt oameni din Phi care doresc sa invete lucruri noi, dar nu din cursuri aride, ci vor sa participe, sa monitorizeze cum se deruleaza un proiect de consultanta. Prin urmare, in InnoNexus, orice master poate sa devina elev si viceversa.
A patra motivatie sunt banii, dar nu directa, ci cauzata, de cele mai multe ori de dorinta de a demonstra sotiei, sotului sau copiilor, ca totusi aceasta dorinta ascunsa a lor se fructifica totuși si prin bani, care, cred ca de cea mai mare parte se trasforma in cadouri si surprize.
Comments