top of page
Caută

Microservices Prototyping.


Epopeea unei idei dusa la realitate.


Inca din era multinationalei IBM, mereu am avut o curiozitate ca sa gasesc modele noi de a adresa nevoile clientilor, dar mai ales sa gasesc cai care sa ma ajute sa ma strecor printre regulile si procedurile rigide ale unei organizatii greoaie, guvernate de offerings, programe si initiative, care numai inovative si rapide nu erau, dar eh, nu pot misca un elefant pana la urma cu viteza luminica.


De mai multi ani, urmaresc cu idei de business interesante au trecut de la concept pana la mainstream (cateva exemple: cloud computing, microservicii, erau concepte aproape inefabile acum cativa ani, azi intregi workloaduri de productie se muta in Amazon EC, Microsoft samd).

De si mai multi ani m-a obsedat o idee dar a revenit presanta in sensul crizei resurselor umane calificate din Romania, care a luat aplomb de cativa ani.

Cum poti adapta modelele de success ale Amazon, Uber, AirBnb in mediul serviciilor de consultanta?

Intrebarea are sens, dar poate fi o capcana mare daca nu iei in seama conditionarile clientilor, ale oamenilor, dar mai ales ale businessurilor tinta. La fel cum nici cloud computing nu isi are sensul in cazul anumitor procese de business.

Si intai am pornit de la intrebarea de fond.

Cum poti reutiliza resurse umane de inalta calificare pe anumite domenii de nisa in Romania, fara sa ii angajezi?

In lipsa proiectelor de mare anvergura in Romania, majoritatea oamenilor buni nu au mai fost putut retinuti chiar de catre companiile care i-au format (integratori, banci, multinationale) si au plecat unde au vazut ca au de treaba pentru clientii din UE. Au ales sa nu mai lucre pe salarii mediocre fata de capabilitatile lor, si au ales sa se care prin UE sau prin centrele de delivery ale multinationalelor.

In acest sens, angajarea unui arhitect de solutii, a unui auditor, a unui om cu experienta mai mare de 5 ani devine un privilegiu accesibil numai unui numar restrans de companii (mai mari, majoritatea multinationale), dar ramane prohibitiv pentru restul, si devine un risc de cash-flow. Restul de businessuri, au nevoie de aceste capabilitati si sunt nevoite sa se descurce cum pot, ori la costuri inca prohibitive pe manday (in cazul proiectelor de tip turnkey sau de consultanta) sau pur si simplu decid sa angajeze mai juniori, care de obicei, dispar la prima oferta pusa pe masa de cei mai mari.

Atunci raspunsul la intrebarea de fond se adapteaza realitatii destul de simplu.

Ideea este ca sa pui la dispozitie acestor companii mai mici, posibilitatea angajarii sau contractarii partiale a unui specialist care este angajat cu norma intreaga la un angajator, care a fost destul de gentil si nu i-a impus clauze de exclusivitate.

Ideea este mai simpla de cat pare la prima vedere, si nu este ceva totally put of the box in vest, mai ales US.

Scenariul sa ai mai multe joburi este inca ceva foarte natural in vest, dar totally in zona gri in Romania.

Si am realizat, asa cum am intuit, ca majoritatea oamenilor buni ajuta pe altii in afara jobului, pentru un prieten, o cunostinta, nu neaparat intr-o maniera controlata (adica furnizata contractual) si ok dpdv fiscal.

Deci ideea este brici, am zis, hai sa testez daca merge sa dai microservicii (adica consultanta foarte avansata, pe lucruri punctuale, de finețe), in regim de cloud, mi-am spus, iar businessul care il face disponibil sa aiba mai multe valori adaugate in piata.

Actioneaza ca un broker - integrator intre acei oameni de care este nevoie in mod punctual (deci neangajabili cu norma intreaga) si acei clienti care au nevoie de acele resurse, dar intr-o maniera organizata, transparenta si posibil a fi implementata cu modelele lor de consum servicii (contract, NDA).

Si devine si mai mult, devine un hub de cerinte de business si oferte, dar si de mediu conexiune intre profesionisti care au ca si punct comun initial de relationare intre ei.

Aceasta idee a avut multe dead-ends si spin-offs si are si multe optiuni disponibile de rezerva al modelului de business (cum ar fi implementarea locala a modelelor de brokeri de inovare din Europa - OpenIdeo, Board of Innovation, Innocentive samd).

Deci am pus pana iar pe creion si hartie, si am creionat in 8 luni tot cadru contractual si de livrare al acestei idei, si tot atat mi-a luat ca sa ii gasesc si o denumire relevanta: Phi (sau Sectio Aurea).

Phi (sau φ din alfabetul grecesc vechi), numarul lui Fibonacci, numarul de aur, proportia divina, sectiunea de aur (sectio aurea in latina) este numar esential prezent in aproape toate domeniile de activitate (matematica, biologie, design, arhitectura, biologie etc.).

Phi sta la baza a tot ce este natural, frumos, bine proportionat.

In acest fel, se induce ideea ca, printr-o consultanta bine facuta, clientul

se va dezvolta armonios, natural, bine proportionat si relevant.

Apoi am inceput sa tatonez daca sunt oameni interesati sa intre sub aceasta umbrela. Surprinzator au fost in capacitate foarte mare inca de la inceput, dupa care am inceput sa ii triez, in functie de cerintele din piata.

Apoi a venit cu adevarat primul use case pe care am putut sa testez acest concept. GDPR in Romania.

Am fost gata destul de tarziu (decembrie 2018) ca sa pot sa aduc numarul de implementari la nivelul de zeci, dar nu ma pot lauda nici cu clientii nu care au dorit sa isi implementeze cu adevarat ceva pe acest subiect sau nu au dorit sa plateasca ceva mai mult decat nimic, pentru niste oameni care ar fi fost disponibil pe piata libera la minim 6 k euro pe luna ca si resursa angajata, sau 450 EUR pe manday ca si resursa contractata, si nici nu am dorit sa grabesc procesul de atragere si onboarding de noi oameni.

Si am ajuns la un numar acceptabil de dryruns, adica 5 clienti care sunt foarte multumiti de auditul si consultanta primita, de care si noi, cei pe care i-am servit, suntem multumiti, pentru ca au decis sa faca o treaba seriosa cu noi (cu doi, InnoNexus este in continuare implicata in implementarea ulterioara de sistem de management al confidentialitatii).


Lessons Learnt & Next Steps.

Lucrul cu oamenii este unui dintre cele mai grele joburi. Fie ca sunt clienti sau furnizori.

Prin urmare, dupa aproape un an de la inceputul lucrului real pe proiecte, la acest model acestui innovation brokerage, sunt in situatia de sumariza cateva lectii invatate, cat si cateva consideratii legate de viitorul proiectului.

Mentalitatea romanului nu este liberala.

Chiar daca nu au pe hartie acorduri de exclusivitate, toti oamenii din Phi evita sa declare fatis ca au muncit sau ar munci sub acest brand pentru managerii lor ar considera acest lucru ca pe un semnal de nemultumire financiara sau de job. Which is not true.

Exact ca un fotbalist, un om de valoare trebuie sa isi pasteze agilitatea. Mediul corporate, nu este prin excelenta un catalizator de use caseuri pe care sa il antreneze pe un profesionist, este mai degraba un joc politic nesfarsit.

Prin urmare, majoritatea oamenilor care sunt in Phi sunt sub NDA iar identitatea lor este dezvaluita numai cu semnarea un NDA din partea clientului si numai cu permisiunea omului. Deci Phi este un mic club masonic din pacate. Din aceasta cauza, nu multi interesati au fost selectati, din ratiuni de teama ca seful lor va afla at the end. Pitty.

Angajatul roman este primul in zona de confort.

Desi am avut multe optiuni, nu multi consultanti au ramas ca si candidati valizi pentru ca, atunci cand ai un salariu de multinationala, te motivezi numai daca gasesti un client pentru care sa se merite sa iti aloci timp din timpul tau liber. Nu mai discutam de aspectul financiar, care a ramas inca la nivel marginal fata de un salariu de 5k EURO net and beyond.

Cand lucrezi cu echipe dispersate, este foarte greu sa aliniezi metoda de lucru la un numitor comun.

Fiecare om are setul lui confortabil de livrabile si de abordare, iar munca mea a fost sa uniformizez toate elementele de interfatare cu clientul.

Cand lucrezi sustinut in timpul tau liber, risti sa ajungi burned out.

Am invatat ca, daca vrei sa implementezi un cadru de delivery si sa iti validezi atat furnizorii, cat si clientii, iti trebuie un nivel de determinare foarte mare. Ceea ce am avut.


Next steps si piata adresabila.

Initial am pornit de la ideea ca nu Phi nu adreseaza cerintele unei paturi largi de clientela. In mod sigur nu cea corporate. proiectele din aceasta industrie necesita alocare continua de oameni din partea furnizorului, si de obicei, acestia isi permit oarecum sa consume serviciile furnizorilor traditionali IT&C sau au nevoie de oameni buni ca si angajati.

Narrow Goldilocks zone.

In urma interactiunii mele cu clientii de tip mai mediu - mijlociu pe speta GDPR, cat si cu alti furnizori care nu atata primele 50 companii din Romania, am realizat ca, exista o patura foarte selecta (sau greu accesibila) de oameni de business, carora le pasa sau inteleg sa isi implementeze real sisteme de management ale securitatii in afaceri, care sa le aduca un control mai bun al informatiei critice pentru business, sau sa le garanteze continuitatea afacerii. Aceasta piata adresabila este intr-o zona foarte restransa de tip Goldilocks, care merita sa fie explorata, si al carei masa va creste in volum poate, odata cu cantitatea amenzilor pe GDPR, dar si cu implementarea directivei NIS. So it is a go, dar nu isi merita alocarea de eforturi pentru o evanghelizare directa ci prin aliante si parteneri. Pentru ca e prea greu sa intri singur si apoi sa evanghelizezi clienți care nu știu sau nu prea le pasa de subiect. Inca... Sau cel putin nu pot si nu doresc a angaja oameni de sales, este against my belief :-).

Hybrid is the way to do it.

Deasemenea, modelul de delivery il pot extinde intr-un model hibrid, prin mentinerea unei forte de delivery care sa lucreze continuu, dar mereu shadowed de oamenii grei.

Plus in shifting natural catre un ONG / Fundatie, sau implementarea unei platforme de knowledge & challenge sharing, care insa necesita finantare. Alt story.

Parteneriate si mindset-uri de roman.

A doua masa adresabila a Phi sunt tocmai companiile de consultanta sau integratorii IT&C care si-au pierdut oamenii si pentru care, angajarea unei resurse premium este inca un risc de cashflow. Dar si aici nu toata piata este adresabila, datorita mentalitatii. Majoritatea managerilor de companii medii si mijlocii au o obsesie morbida de a-sio controla oamenii, si cred ca daca ii au ca si angajati, ii detin. Fals. Ceea ce nu au inteles inca marea majoritate a proprietarilor sau a managerilor acestor companii este ca nu au invatat nimic din greselile din trecut. faptul ca ai ca angajat un om foarte bun iti asigura un confort sau control fals. Oamenii acestia nu sunt angajati, ci se lasa angajati la cea mai buna oferta. Azi ai pe cineva angajat, peste 3 saptamani bye. Si atunci un furnizor ca Innonexus care are reduntanta tripla de roluri pe proiect este o optiune mai sigura. Exact cu Cloud-ul imi este o optiune mai sigura pentru stocarea pozelor, decat HDDul din casa.

3 afișări0 comentarii

Comments


bottom of page